Giulgiul din Torino

       

                                             

      Giulgiul din Torino, recunoscut in lumea crestina drept artefactul (imagine falsa), pe care a fost imprimata imaginea lui Iisus dupa crucificare, ramane in continuare un mister neelucidat. In ciuda eforturilor stiintifice, nu se poate afirma cu certitudine care este perioada reala in care giulgiul a fost tesut si cum s-a imprimat respectiva imagine pe tesatura.

           Tesatura, numita de unii crestini Sfantul Giulgiu, este pastrata la capela regala a Catedralei "Sfantul Ioan Botezatorul" din Torino. De-a lungul timpului, tesatura a generat numeroase controverse. Astfel, credinciosii crestini il considera o relicva: lintoliul in care ar fi fost invelit Iisus Christos dupa crucificare. Oamenii de stiinta si o parte din opinia publica considera ca este vorba de un artefact. Pe tesatura apar doua amprente: partea din fata si cea din spate a unui barbat neimbracat, biciuit si probabil crucificat. Conform textului biblic, in a treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioan si Petru au intrat in mormant, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus disparuse, dar giulgiul in care fusese infasurat era aruncat pe jos, iar intr-un colt, impaturita, se afla o panza folosita pentru a-l sterge de sudoare si sange pe Mantuitor. Istoria giulgiului din Torino este invaluita in mister.
             In 1988 s-a trecut la efectuarea unei datari prin folosirea carbonului radioactiv. In acest scop, o bucata mica de tesatura este decupata si trimisa la trei laboratoare, respectiv cel al Universitatii din Oxford, Universitatii din Arizona si cel din cadrul Institutului Federal de Tehnologie din Elvetia. Toate acestea au indicat data de provenienta ca fiind situata in perioada 1260-1390. Pe giulgiu sunt pete rosii ce sunt considerate a fi sangele lui Iisus. Cei care sustin ca giulgiul este un fals spun ca sangele ar fi trebuit sa fie maro inchis spre negru datorita vechimii sale. Oamenii de stiinta inca cauta sa gaseasca explicatii viabile privind enigmele acestei tesaturi.

          Pareri pro si contra autenticitatii Giulgiului din Torino

         Iisus Hristos avea 1,77 metri inaltime si tenul destul de inchis la culoare, daca ne luam dupa singura imagine existenta a corpului sau, impregnata pe celebrul giulgiu din Torino si reconstituita cu ajutorul tehnologiei moderne de catre artisti si oameni de stiinta.

          O echipa de cercetatori a scanat milimetru cu milimetru giulgiul lui Iisus, relicva crestina pastrata la Catedrala Sf. Ioan Botezatorul din Torino, o bucata de panza cu care ar fi fost acoperit corpul lui Hristos, dupa ce a fost dat jos de pe cruce. Folosind tehnologie 3D de ultima generatie, oamenii de stiinta si expertii in grafica computerizata au reusit sa creeze o imagine tridimensionala a corpului acoperit de panza si sa obtina cateva amanunte legate de fizionomia acestuia.

        Dupa mai multe luni de munca meticuloasa, cercetatorii sustin ca au obtinut imaginea cea mai apropiata de adevar a lui Iisus Hristos. Eforturile lor au fost inregistrate si prezentate intr-un documentar al The History Channel, intitulat Adevarata fata a lui Iisus (The Real Face of Jesus). “Daca vrem o reprezentare cat mai apropiata de realitate a chipului lui Iisus, singurul indiciu pe care il avem la dispozitie este giulgiul din Torino”, spune Ray Downing, conducatorul proiectului.  “Am obtinut o multime de informatii despre chipul sau si cred ca am creat o imagine foarte apropiata de felul in care arata cu adevarat acest om”, sustine Downing.

        Masuratorile oamenilor de stiinta au aratat ca Iisus avea aproape 1,77 metri inaltime, nefiind nicidecum atat de inalt cum este infatisat in majoritatea reprezentarilor Bisericii Catolice, ce urmaresc acelasi tipar Renascentist.Mai mult, in aceasta varianta realista, dupa spusele cercetatorilor, putem observa ca Iisus Hristos avea tenul masliniu, asa cum apare in reprezentarile umanizate ale Bisericii Ortodoxe.

        Aparitia noului chip al lui Iisus Hristos reaprinde dezbaterea referitoare la autenticitatea Giulgiului din Torino, considerat de unii cercetatori a fi un fals medieval, realizat chiar de maestrul Leonardo da Vinci.

       In urma testelor cu carbon radioactiv, realizate in 1988, oamenii de stiinta au aflat ca giulgiul dateaza din perioada 1260-1390, ceea ce ar verifica ipoteza falsului.

Varsta reala a giulgiului ar putea fi verificata din nou, gratie unei noi metode neinvazive de datare cu carbon, descoperite de cercetatorii americani, care si-a dovedit deja eficienta, insa are nevoie de aprobarea bisericii.

           Giulgiul din Torino a fost falsificat de Leonardo da Vinci cu ajutorul unei camere obscure si a unei sculpturi a propriului sau chip, potrivit unui documentar realizat de un post de televiziune britanic.
       Documentarul realizat de Channel Five arata ca artistul renascentist a falsificat relicva cunoscuta sub numele de Giulgiul din Torino, folosind un procedeu fotografic primitiv.

Un studiu al trasaturilor faciale sugereaza ca imaginea imprimata pe relicva este de fapt cea a fetei lui da Vinci, potrivit artistei Lillian Schwartz, consultant al Scolii de Arte Vizuale din New York, care a introdus imaginea scanata a giulgiului intr-un computer, demonstrand ca imaginea obtinuta are exact aceleasi dimensiuni ca si chipul lui Leonardo da Vinci.

       

        

                                   

                                 

  

        Cunoscuta relicva a fost privita de generatii intregi de credinciosi ca singura reprezentare a fetei lui Isus, dupa crucificare, insa in urma datarii cu carbon 14 cercetatorii au descoperit ca giulgiul a fost creat in Evul Mediu, intre 1260 and 1390.

        Aceasta ipoteza este confirmata si de profesoara Larissa Tracy de la Universitatea Longwood din Virginia, care le-a declarat realizatorilor controversatului documentar ca “Da Vinci avea toate aptitudinile necesare pentru a crea o astfel de imagine. Singurul care ar fi avut capacitatea sa lucreze cu o camera obscura si tehnica fotografica in acea perioada a fost leonardo da Vinci”.

           Un piron de fier datand din primul secol al erei noastre a fost descoperit de arheologi intr-un vechi fort al cavalerilor templieri, care il pastrau ca pe o relicva de pret, crezand ca a fost folosit la crucificarea lui Isus.  Pironul de fier a fost descoperit intr-o caseta ornamentata, in timpul sapaturilor arheologice la ruinele unei fortarete a cavalerilor templieri de pe insula Pontinha, din arhipelagul Maderia.Langa caseta au fost gasite trei schelete si trei sabii, dintre care una purta insemnele Ordinului Cavalerilor Templieri.

        Pironul de fier arata ca unul din cele folosite pentru crucificari si dateaza din primul sau al doilea secol al erei noastre, insa suprafata sa este neteda si are o patina deosebita, in ciuda trecerii timpului. Arhelogii pun aceasta particularitate pe seama faptului ca pironul a fost tinut in mana, de-a lungul timpului, de foarte multe persoane, iar acidul de pe mainile acestora a lustruit fierul. Christopher Macklin, un reprezentant al organizatiei Cavalerii Templieri din Britania, ce incearca sa pastreze amintirea Ordinului, crede ca pironul este o relicva extrem de pretuita a cruciatilor, care ar fi crezut ca acesta a fost intr-adevar folosit la crucficarea lui Isus.

                                                     

        Cavalerii Templieri au cucerit Ierusalimul la o mie de ani dupa nasterea lui Hristos, in timpul cruciadelor, iar in cele doua secole de existenta oficiala, Ordinul a sustinut ca se afla in posesia Sfantului Graal si a altor relicve crestine. Ordinul a fost desfiintat in anul 1300, insa in clipa de fata exista organizatii mai vechi sau mai noi care icearca sa pastreze vie mostenirea cruciatilor, iar unii scriitori si adepti ai teoriei conspiratiei cred ca Ordinul Templierior exista in continuare, sub forma unei sociatati secrete influente.

    O alta opinie este acceea ca se poate reproduce foarte usor un astfel de giulgiu, cel putina asa sustine un cercetator italian, care spune ca a reprodus pretiosul artefact fara probleme, deci concluzia ar fi ca este un fals grosolan….

    Pe Giulgiul original, care masoara 4,36 de metri lungime si putin peste un metru latime, apare impregnat corpul unui barbat cu barba si par lung, care are mainile incrucisate peste piept. Intreaga panza este patata de sange, despre care se crede ca provine din ranile de la incheieturi, picioare si trunchi. Insa, ca intr-un roman de Dan Brown, prima veste-soc a venit in 1988, cand laboratore din Oxford, Zurich si Tucson, Arizona au datat  Giugiul din Torino undeva intre anii 1260-1390. Istoricii au spus atunci ca panza este o farsa, o strategie medievala de marketing menita sa atraga oameni.  Rezultatele testelor cu carbon facute in 1988 au fost contestate de mai multe voci care au spus ca datarea a fost viciata de numeroasele restaurari la care a fost supusa panza.

           Argumente in sprijinul ideii de fals

         Ipoteza unei farse este sustinuta de Luigi Garlaschelli,  profesor de chimie organica la Universitatea din Pavia. Acesta promite ca va demonstra la o conferinta despre paranormal, care se va tine week-end-ul acesta in nordul Italiei, ca Giulgiul din Torino este o reproducere.

Garlaschelli a pus la dispozitia Reuters lucrarea pe care o va prezenta la conferinta si fotografiile care ar demonstra falsul. Profesorul sustine ca a reprodus Giulgiul folosind tehnici, materiale si substante care se gaseau si in Evul Mediu.

         In principiu, a invelit un barbat in panza si apoi a frecat materialul cu un pigment care contine urme de acid. Pentru fata a folosit o masca. Imaginea astfel obtinuta a fost "invechita" prin spalarea materialului si plasarea lui langa o sursa de caldura. Pentru a obtine efectul final, a adaugat pete de sange si a ars materialul din loc in loc.Luigi Garlaschelli se asteapta ca opinia publica sa-i conteste cercetarile: "Daca nu au luat in seama daterea facuta de cele mai prestigioase laboratorae din lume, cu siguranta nu ma vor lua nici pe mine in serios."

        Biserica Catolica nu a pretins, insa, ca Giulgiul ar fi autentic, dar a sustinut intotdeauna ca ar trebui sa fie o amintire vie a lui Iisus. Teoriile conspiratiei sunt alimentate si de faptul ca Giulgiul din Torino, una dintre cele mai controversate relicve, este tinut sub cheie in Catedrala din Torino si e foarte rar expus. Ultima data a fost aratat publicului larg in 2000, urmand sa fie scos la lumina in 2010.

       Alta opinie se refera la cea a lui, Barbara Frale, unul dintre cercetatorii acreditati de Vatican cu studierea Giulgiului din Torino, sustine ca a descoperit fragmente de text aproape invizibile pe misteriosul artefact crestin, fragmente ce dovedesc, in opinia sa, autenticitatea Giulgiului.

        Frale afirma ca textele sunt in limbile greaca, latina si aramaica si ca ele includ chiar si numele "Iisus Nazariteanul", o dovada clara ca Giulgiul din Torino nu este un fals medieval. Frale este convinsa ca, in Evul Mediu, nimeni nu ar fi mentionat numele lui Iisus fara a face referire la natura sa divina, nici chiar un farsor incercat. Mai mult, textele ar fi fost scrise pe un pergament care a fost lasat pe fata Mantuitorului pentru a putea fi identificat mai usor de catre cei apropiati, dupa coborarea Sa de pe Cruce.
"Am lasat in urma orice sentiment religios si am incercat sa fiu cat se poate de obiectiva. Atunci cand am efectuat studiul, a facut-o ca si cand as fi documentat executia unui om dintr-o anume epoca", declara aceeasi barbara Frale.
        Evident, scepticii care sunt convinsi ca Giulgiul este o creatie medievale, aparuta intre secolul XIII si secolul XIV, afirma ca Barbara Frale a vazut in urmele de pe artefact ceea ce a dorit sa vada.

Din cauza fragilitatii sale, Giulgiul este tinut intr-o camera speciala de la Vatican si este aratat arareori publicului si chiar cercetatorilor, astfel ca dovada afirmatiilor Barbarei Frale va trebui sa astepte pana la noi verificari.

Si, in final........... Hitler a vrut sa fure Giulgiul din Torino!

    Giulgiul din Torino, a fost ascuns într-o abaţie benedictină în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, întrucât Vaticanul se temea că dictatorul german Adolf Hitler dorea să îl fure.

                                                          

     Din motive de siguranţă, giulgiul a fost transferat, în 1939, la abaţia benedictină Montevergine din Avellino, regiunea Campania, şi s-a întors la Torino abia în 1946. Potrivit actualului director al bibliotecii abaţiei, Părintele Andrea Cardin, motivul mutării a fost obsesia lui Hitler faţă de relicva sfântă.

      Vaticanul şi casa princiară de Savoia, unde a fost păstrat atunci giulgiului, s-au temut că liderul german, cunoscut pentru preocuparea sa pentru ezoteric, va încerca să fure relicva.

      Oficial s-a spus că giulgiul a fost mutat pentru a fi protejat de o posibilă bombardare a oraşului Torino, dar în realitate el a fost mutat pentru a-l proteja de Hitler care, aparent, era obsedat de el. În timpul vizitei în Italia, în 1938, apropiaţii săi au pus întrebări neobişnuite şi insistente despre giulgiu, a precizat părintele într-un interviu pentru publicaţia italiană Diva e Donna, adăugând că a mutarea s-a făcut la ordinele precise ale casei de Savoia şi ale Vaticanului.

    Potrivit părintelui Cardin, după ce Italia a intrat în război în alianţă cu Hitler, iar forţele germane au fost trimise în Italia, giulgiul a fost pe punctul de a fi descoperit.

         În 1943, când trupele germane au cercetat biserica abaţiei Montevergine, călugării au pretins că sunt într-o rugăciune adâncă în faţa altarului, unde se afla relicva. Acesta este singurul motiv pentru care ea nu a fost descoperită, explică părintele.

       Giulgiul, în care se crede că a fost învelit trupul lui Hristos după crucificare, s-a întors la Torino în 1946, la ordinele ultimului rege al Italiei, Umberto al II-lea. Monarhia a fost abolită în 1946, când Italia s-a pronunţat prin referendum pentru statutul de republică, iar proprietatea asupra giulgiului a revenit Sfântului Scaun.
               Nu toată lumea crede însă că giulgiul din Torino ar fi o relicvă sfântă.